Tag Archives: miracole

  • 0

Măreţia lucrurilor simple

Category:Dezvoltare personală,EQuilibrium Tags : 

     Avem obiceiul să ne complicăm viaţa. Cele mai simple lucruri să le transformăm în ceva complicat. Am devenit noi, oameni ai celui de-al 21-lea secol, atât de sofisticaţi încât să alterăm fiecare clipă cu intervenţia noastră brutală? Noi cu logica noastră, cu intervenţia gândirii în detrimentul impulsurilor fiinţei; noi, dependenţii de tehnologie care nu mai putem concepe astăzi existenţa fără acces la internet în orice loc ne-am afla, care nu ne putem alege vestimentaţia decât după tendinţele exprimate la televizor, care alergăm ore întregi pe banda din sălile de fitness deşi continuăm să avem în rest o viaţă sedentară petrecută în maşină şi la computer şi îmbrăţişând o alimentaţie nesănătoasă…

    Complicăm totul. Unde e bucuria lucrurilor simple din care e alcătuit, de fapt, totul? Măreţia întregului Univers-graţia lui Dumnezeu de fapt, e mereu ascunsă în lucrurile simple. Am uitat să dăruim celorlalţi zâmbete din care să-şi construiască bucuria, să-şi regăsească şi curajul de a trăi frumos. Respectul faţă de ceilalţi, ca fiinţe diferite de noi, deşi asemănătoare prin multe alte aspecte simple… Am uitat să ne îmbrăţişăm prietenii, ca cel mai frumos schimb de respect şi bucurie, să ne privim mai des în ochi şi nu să ne ascundem privirile, să dăruim din timpul nostru pentru ceilalţi…

    Prea des, astăzi, anulăm MAGIA unor cuvinte care îşi pierd astfel şi sensul şi efectul avut cândva: iubire, respect, speranţă, încredere, demnitate. Prea des, ignorăm lucrurile simple…

    Paradoxal, la unele cotituri ale vieţii, regăsim lucrurile simple, ne regăsim pe noi, în  STAREA FIREASCĂ DE A FI. Descoperim că, deseori, e suficientă o clipă trăită frumos pentru a ne reaminti de ea întreaga viaţă; e de ajuns o singură privire în ochii sinceri pentru a ne îndrăgosti sau de o singură conversaţie pentru a simţi că vocea celuilalt vindecă în noi pentru că porneşte de la suflet şi se îndreaptă spre suflet… Sunt câteva din lucrurile simple care alcătuiesc de fapt viaţa, pe care le-am observa în mod firesc, dacă am fi preocupaţi mai mult să TRĂIM, SĂ FIM nu doar să existăm…


  • 0

Iubirea ca miracol

Category:EQuilibrium Tags : 

Miliarde de oameni de pe planetă se caută din dorinţa de a-şi împlini Iubirea. Poposesc de câteva ori lângă unele suflete, alteori se însoţesc cu oameni dragi pe o bucată din drumul vieţii. Miracolul e atunci când întâlneşti omul de lângă care nu vrei să mai pleci singur. Şi care te ia de mână şi-ţi oferă cheia inimii sale. Când faci atât de mult loc în sufletul tău, încât celălalt se poate muta cu toate emoţiile şi visele sale acolo.

E doar o întâmplare, un joc al vieţii să îţi poposească în suflet un om pe care îl inviţi să rămână mai mult decât pentru popas, pentru o întreagă viaţă? E şansă, noroc sau dar divin să simţi că poţi vibra la unison cu alt om şi să descoperi că multe dintre planurile despre viaţă parcă sunt plămădite din aceleaşi visuri?

Nimic nu poate fi la voia întâmplării. Nu ne-am născut din întâmplare, ci din Iubirea părinţilor noştri. Iar ce se naşte din Iubire va căuta întreaga viaţă să se împlinească în Iubire. Iar miracolul este atunci când sufletul îţi şopteşte lăuntric: „ acum te poţi împlini în Iubire”. Şi tot miracol este să poţi aduna în cuvinte puţine, un întreg univers de emoţii şi sentimente cu care să-l desenezi în cuvinte pe celălalt.

E miracol să întâlneşti Omul care să-ţi spună că te iubeşte pentru ceea ce eşti, pentru simplitate şi autenticitate, pentru pasiune şi stabilitate. Şi să-ţi aducă în viaţă calmul şi acea pace care se instalează când nu mai vrei să cauţi pe altcineva. Pentru că nu mai trebuie. Pentru că tabloul vieţii tale are acum culorile potrivite şi nu mai eşti singurul pictor care să-i dea valoare.

E tot miracol când accepţi că viaţa e plină de suişuri şi coborâşuri şi că parcursul e mai uşor în doi: când unul cade e celălalt să îl ridice; când unul oboseşte e acolo celălalt să îl aştepte. Şi e atât de minunat să te intereseze Omul de dincolo de trup, să înţelegi că perfectă e tocmai imperfecţiunea fiecăruia dintre noi şi că la un moment dat te opreşti din căutări şi îi dai timpului petrecut în doi valoare construind viaţa în Iubire.

Şi Iubirea – tot acest miracol, în toate formele sale – poate fi cuprinsă într-o singură propoziţie cu cuvinte puţine care înseamnă atât de mult: „Te iubesc pentru că mă iubesc!”