Tag Archives: esenta

  • 0

Generații ale ochilor încercănați și ale mâinilor în buzunare

Category:Gânduri,Life Tags : 

Cât de grăbiți putem fi? Grăbiți spre niciunde, cu țintă spre nicăieri? Cât de neatenți față de drumul parcurs în viață și față de călătoria alături de cei care ne însoțesc? Trăim vremuri în care gâfâim prelung în urma eforturilor de a ajunge primii peste tot, de a acumula mereu din dorința de a avea cât mai mult, de a poseda. Uităm să numărăm orele care se scurg fără întoarcere, omitem să prețuim clipele care se pot transforma în amintiri minunate, dar și prețioase, fiind clipe trăite împreună cu cei dragi sufletului nostru…

Zilnic ne deplasăm prin lume și – remarcăm sau nu – tot mai mulți dintre noi, pe străzi, în autobuze, la ghișeele înfometate de bani suntem cu privirile obosite, cu zâmbete abia schițate, cu fruntea încrețită de gânduri care ne alungă liniștea… Suntem, mai mult sau mai puțin, generațiile ochilor încercănați! Cearcăne adânci care ascund durere, neliniște sau nesomn. Nu, nu mai avem timp de pierdut pentru acele gânduri care analizează “nemurirea sufletului”. Astăzi, lipsa de somn, atunci când nu e comandată de prea multe griji care ne macină ființa, e dată de munca în exces sau de orele pierdute în maratonul nostru de a bifa prezența la toate festivalurile și concertele estivale, la toate petrecerile publice…

Trăim viața tot mai repede. Muncim zile și nopți pentru bani pe care îi cheltuim foarte ușor, cheltuind și din enegia noastră vitală. Aproape că uităm să dăruim, doar să acumulăm, să avem și să fim siguri că văd și ceilalți că avem.

Suntem generații ale ochilor încercănați! Dar suntem și generații cu mâinile în buzunare, așa cum spunea recent într-o predică și părintele Ioan C. (nu i-am cerut permisiunea să-i dezvălui identitatea, așa că deocamdată voi scrie așa). De prea puține ori întindem mâinile spre ajutorul altora.  Avem tot mai puțin timp să deschidem brațele și să cuprindem în îmbrățișări pe cei care au nevoie. (Cine nu are nevoie de o îmbrățișare?). De prea multe ori, ne afundăm mâinile adânc în buzunare pentru a bloca acolo, înghesuite, bancnotele valoroase cu care ne vom cumpăra iluzii sau obiecte de care nu avem neapărat nevoie… să nu scape cumva ceva către cei care au nevoie, dar care nu pot avea uneori, nu din lene sau delăsare…

Nu! Nu trebuie să ne închidem într-o peșteră. Nici să ne refugiem la margini de lume. Nimic nu trebuie, pentru că totul e, de fapt, o alegere. Alegerea de a trăi frumos pentru tine și de a-ți bucura sufletul când poți aduce bucurie și aproapelui tău. Alegerea de a te opri din când în când pentru a asculta liniștea munților, pentru a privi o albină poposită pe o floare, pentru a admira albastrul cerului… Alegerea de a trage aer în piept, adânc și de a simți cum cobori în tine întreg universul…

Sunt mâini întinse spre noi pe care am putea să nu le ignorăm. Sunt chemări tăcute ale celor care au nevoie să simtă susținere. Ajutor. Protecție și căldura unui Suflet. În viață, mai devreme sau mai târziu și mâinile noastre se vor întinde spre alții. Și atunci, vom înțelege…

Trăim repede, lăsăm viața să lase urme pe chip și prea puține clipe mai au răgaz să-și întipărească urme în suflete…

Foto credit by winstonscreator on DeviantArt

Please follow and like us:
error0

  • 0

Lumina se naște, tainic, în inimile noastre

Category:Gânduri Tags : 

În calendare e din nou vremea cadourilor, a brazilor împodobiți, a colindelor și a luminițelor care se văd la fiecare casă… Astăzi nu e  vorba doar despre sarmale și cozonaci. E vorba despre inimi. Despre inimile pline de Iubire care strălucesc de Lumină când se dăruiesc. E felul lor de a se bucura că darul e răspâdit în lume, printre atâtea alte daruri ce pot fi cumpărate cu bani. Iubirea autentică și pacea unui suflet scăldat în Lumină nu au preț și nici loc pe rafturile vreunui magazin.

Astăzi este despre bunătate și compasiune, despre blândețe și iertare, despre copilărie și puritate. Lumini se aprind peste tot în lume, de la Lumina ce tainic se naște iar, în inimile noastre. Acea Lumină care ne aduce pe toți împreună, care ne dorește îmbrățișați în Iubire și Pace.

Astăzi e despre fiorii care te străbat când simți din nou miros de cozonac și când auzi în zări, colindătorii! Când pleci cu gândul către cei ce nu mai sunt sau către cei plecați departe. Când simți miros de portocală și când îți amintești cum te-așteptau bunicii-n poartă. E despre lacrima ce-o lași să cadă și despre zâmbetul cu care îți împodobești chipul.

Astăzi, întinde mâna către toți cei dragi. Oferă-le un gând sau un cuvânt cu bucurie. Îmbrățișează-i strâns pe cei de lângă tine și simte, dincolo de vieți, că totul va fi bine!

Astăzi e vorba despre inimi. Despre inimile în care Lumina, tainic se naște iar…

Please follow and like us:
error0

  • 0

Salveaza vieti!

Category:editoriale sociale Tags : 

       DJ 106 este drumul județean care unește Sibiul de orașul Agnita. Situat pe „Valea Hârtibaciului” drumul are un carosabil refăcut în urmă cu câţiva ani şi peisaje superbe. De asemenea, încă mai sunt porţiuni în care linia îngustă pentru mocăniţă este funcţională datorită implicării voluntarilor asociaţiei „Prietenii Mocăniţei”.
Dincolo de aceste aspecte, se pare că autorităţile nu s-au gândit şi la speciile de animale care trăiesc în aceste locuri, astfel că frecvent se produc accidente rutiere, din pricina animalelor care traversează acest drum în anumite zone. În state (mai) civilizate, atunci când un drum judeţean, naţional sau o autostradă trebuie să traverseze habitatul natural al unor specii de animale este avută în vedere protejarea vieţii acestora şi protecţia conducătorilor auto.
Poliţia din zonă cunoaşte situaţia, de ani de zile, ştiind chiar şi perioadele în care căprioarele ies mai des la acest drum, pentru a ajunge să se adape la râul Hârtibaci. Şi au semnalat situaţia, de câte ori au avut ocazia. Din discuţiile avute şi cu localnici şi chiar cu alţi şoferi care au avut evenimente rutiere aici din pricina căprioarelor, situaţia a fost semnalată autorităţilor judeţene care administrează drumul, precum şi celor de la Ocolul Silvic. În afară de indicatoarele rutiere „Atenţie căprioare” amplasate în câteva locuri, măsuri suplimentare nu au fost luate (garduri de protecţie în zonele cu vizibilitate rutieră redusă, balustradă rutieră de protecţie sau chiar indicatoare MARI exact în zonele ştiute deja…).
Astfel, dincolo de paguba materială produsă prin avarierea unui autoturism, există pericolul real al rănirii în urma unui astfel de accident. Dar trebuie luată în seamă şi PROTEJAREA VIEŢII acestor vieţuitoare, care MOR NEDREPT exact în habitatul lor!
Acesta se vrea a fi un semnal către toate autorităţile îndreptăţite să producă o schimbare în această situaţie! Dar nu ne vom opri aici. Vom încerca şi alte demersuri pentru sensibilizarea tuturor celor care pot face ceva concret!
Cu toţii avem dreptul la viaţă, oameni şi animale deopotrivă!
Cosmin Chelcea, realizator emisiune „ESENŢA”

Please follow and like us:
error0