Diferenţa dintre “Rai” şi “iad”…

Potrivit unei vechi parabole sufite, un om l-a  rugat pe Dumnezeu să-i spună ce este Raiul şi cum este iadul… 
Aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e iadul, l-a întrebat, cândva, un oarecare, pe Dumnezeu…
     Dumnezeu a preferat să nu-i răspundă în cuvinte şi l-a condus către un loc cu două uşi. Îi deschisese una dintre ele şi omul privi înăuntru. În mijlocul încăperii se găsea o mare masă rotundă. Pe masă era un vas mare cu tocană, iar tocana aceea mirosea atât de bine… încât oricui i s-ar fi făcut poftă. Totuşi, în jurul mesei stăteau câţiva oameni slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi şi foarte înfometaţi… Ţineau în mână linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de brate, pentru a putea ajunge la vasul cu tocană. Dar, din cauza mânerelor mai lungi decat propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline. Fiecare încercare se solda cu un eşec şi rămâneau înfometaţi.
        Omul pios s-a infiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus:
Acum ai văzut Iadul!
     Apoi Dumnezeu a deschis cealaltă uşă şi au intrat în camera respectivă. Arăta la fel ca şi prima. Se găsea şi acolo o masă mare şi rotundă cu un vas de tocană din care veneau arome îmbietoare. Oamenii de la masă aveau şi ei acelaşi gen de linguri cu cozi foarte lungi, dar aceştia păreau bine hrăniţi, râdeau şi vorbeau între ei veseli.
     Omul pios a spus:
Nu înţeleg!
– Este foarte simplu, i-a spus Dumnezeu. Aceşti oameni se hrănesc unul pe celălalt, pentru că au înţeles că aşa pot fi cu toţii hrăniţi, în timp ce oamenii din iad încearcă fiecare de unul singur să-şi ducă lingura la gură…
 sursa foto: ortodoxcrestin.ro ; ziaruldesanatate.ro

Fă-ți propria potecă spre Dumnezeu

Priveşte… Eşti mai mult decât ţi s-a spus că eşti; mai mult decât ai fost lăsat să descoperi; eşti mult mai mult decât îndrăzneşti să recunoşti. Dar, priveşte-te pe de-a-ntregul. Închide ochii şi caută tainic acea lumină care pâlpâie în tine neîncetat şi care nu se stinge niciodată. Căci lumina din Lumină nu se poate transforma în întuneric. Ea poate doar „să fie”. Deschide larg ochii să vezi bine lumea, să ştii ce drum e mai potrivit luminii tale. Dă-i voie să fie şi dă-ţi voie să fii.

E minunat să ştii că poţi să fii aşa cum îţi doreşti, că îţi dai voie să simţi divinitatea în felul tău, că alegi cu cine să te însoţeşti pe drumul vieţii. Fă-ţi propria ta potecă spre Dumnezeu. Paveaz-o cu intenţiile tale, calcă cu încredere ştiind că fiecare pas îl faci prin asumarea voită şi conştientă a vieţii. Străjuieşte poteca cu concepţiile tale despre lume şi viaţă, cu felul tău aparte de a-l simţi pe Dumnezeu. Pune de strajă îngeri care să te ajute să revii pe drumul tău, de fiecare dată când te abaţi.  Şi ia cu tine pentru a-ţi fi alături, omul care pune mai presus de orice Iubirea; care între a avea dreptate şi a avea linişte, alege pacea; omul care te îmbrăţişează şi atunci când tu şchiopătezi pe drumul vieţii, când parcă nici nu-l vezi alături sau când preferi să taci… Alege omul care atunci când vorbeşte cu Dumnezeu, alege să-i vorbească despre tine.

Fă-ţi propriul drum spre fericire, pentru că nu toate drumurile bătătorite deja sunt potrivite pentru toţi. Fiecare, la liman de viaţă, constatăm că, de fapt, toate drumurile duc în acelaşi loc. Minunat este însă faptul că propriul tău drum poate fi pavat cu intenţiile tale, cu concepţiile tale despre lume şi viaţă, cu felul tău aparte de a-l simţi pe Dumnezeu. Pe propriul tău drum constaţi că nu mai ai nevoie de tipare ci doar de a-ţi deschide sufletul, de a respira blândeţe, de a răspândi Iubire, de a face ca dragostea să unească sufletele peste timp şi peste vieţi.

Fă-ţi propria potecă spre Dumnezeu pentru că, poate, nu întotdeauna drumurile bătătorite de alţii sunt cele mai potrivite.

Latest Products

    0
    Coșul tău
    Coșul tău este golÎntoarce-te la Magazin