Tag Archives: divinitate

  • 0

Diferiţi dar uniţi la aceeaşi sursă

Category:Gânduri Tags : 

Degetele unei mâini nu sunt la fel. Niciunul nu seamănă cu celălalt. Cu fiecare dintre ele în parte poţi face un semn, un simplu gest; poţi valida cu degetul mare, prin arhicunoscutul semn de facebook – “Like”; cu arătătorul poţi indica o direcţie, poţi chema pe cineva la tine, dar poţi şi mustra pe cineva; degetul din mijloc se vrea el mai înalt decât toate şi de multe ori se angajează în a arăta, mai vulgar, dispreţul faţă de ceva sau cineva; inelarul e în conexiune directă cu inima, e cel rezervat inelului-simbol al iubirii, al verighetei care consfinţeşte alegerea unui trai împreună; cel mic, reuşeşte să scoată apa din urechi…

Degetele sunt diferite, dar împreună pot făuri ceva mult mai măreţ! Sunt unite prin palmele care le susţin şi se supun alegerii conştiente ale fiecăruia dintre noi. Palme care în loc să lovească aleg să mângâie un copil sau un câine, aleg să caute, să descopere forma trupului celui iubit, palme care se ajută de întreaga forţă a braţelor pentru a construi ceva, pentru a pune lucruri la locul lor potrivit în lume…

Degetele diferite şi inegale sunt parte din palmele care se lipesc în rugăciune către Cer… sunt  prelungirea palmelor care oferă ajutor sau alinare… Degetele fără palme nu ar mişca nimic, palmele fără braţe nu ar fi utile, braţele fără trup ar zăcea nemişcate, iar trupul fără conexiunea permanentă la sursa vieţii, ar fi inert…

Iar noi, oamenii, suntem precum degetele; fiecare diferit, dar uniţi tainic la aceeaşi sursă…

sursa foto: https://www.deviantart.com/lowjacker/art/Vanished-Flame-1680×1050-wall-63238237

Please follow and like us:
0

  • 0

Diferenţa dintre „Rai” şi „iad”…

Category:Dezvoltare personală,Gânduri,Life Tags : 
Potrivit unei vechi parabole sufite, un om l-a  rugat pe Dumnezeu să-i spună ce este Raiul şi cum este iadul… 
Aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e iadul, l-a întrebat, cândva, un oarecare, pe Dumnezeu…
     Dumnezeu a preferat să nu-i răspundă în cuvinte şi l-a condus către un loc cu două uşi. Îi deschisese una dintre ele şi omul privi înăuntru. În mijlocul încăperii se găsea o mare masă rotundă. Pe masă era un vas mare cu tocană, iar tocana aceea mirosea atât de bine… încât oricui i s-ar fi făcut poftă. Totuşi, în jurul mesei stăteau câţiva oameni slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi şi foarte înfometaţi… Ţineau în mână linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de brate, pentru a putea ajunge la vasul cu tocană. Dar, din cauza mânerelor mai lungi decat propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline. Fiecare încercare se solda cu un eşec şi rămâneau înfometaţi.
        Omul pios s-a infiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus:
Acum ai văzut Iadul!
     Apoi Dumnezeu a deschis cealaltă uşă şi au intrat în camera respectivă. Arăta la fel ca şi prima. Se găsea şi acolo o masă mare şi rotundă cu un vas de tocană din care veneau arome îmbietoare. Oamenii de la masă aveau şi ei acelaşi gen de linguri cu cozi foarte lungi, dar aceştia păreau bine hrăniţi, râdeau şi vorbeau între ei veseli.
     Omul pios a spus:
Nu înţeleg!
– Este foarte simplu, i-a spus Dumnezeu. Aceşti oameni se hrănesc unul pe celălalt, pentru că au înţeles că aşa pot fi cu toţii hrăniţi, în timp ce oamenii din iad încearcă fiecare de unul singur să-şi ducă lingura la gură…
 sursa foto: ortodoxcrestin.ro ; ziaruldesanatate.ro
Please follow and like us:
0

  • 0

Cerul, în inima ta

Category:EQuilibrium,Gânduri Tags : 

      E frumos să vrei să atingi Cerul cu o privire plină de speranţă, cu o mână întinsă înspre înalt, cu un gând cutezător. Vei reuşi cu adevărat, când Sufletul tău va fi plin de Iubire. Atunci vei descoperi că, de fapt, Cerul a coborât în inima ta. Că de fapt, de când ești aici, acolo a fost Cerul. Și către acest acolo ar trebui să-ți îndrepți toate speranțele, încrederea și dorințele. Căci atunci când ai venit aici, ai adus Cerul cu tine, în tine.

      Cu fiecare dintre noi, coboară o parte de Cer, o mică fărâmă de divinitate care are menirea să crească și să lumineze în jur. Timpul tău este acum. Ce a fost mai devreme, a trecut. Ce va fi mai târziu depinde de acest acum.

      Umple clipa acum de trăiri conștiente, gândește cu mintea ta și fă alegeri după cum sufletul tău își dorește. Regăsește-te în Cerul tău și luminează alături de ceilalți…

Please follow and like us:
0

  • 0

Fă-ți propria potecă spre Dumnezeu

Category:Gânduri Tags : 

Priveşte… Eşti mai mult decât ţi s-a spus că eşti; mai mult decât ai fost lăsat să descoperi; eşti mult mai mult decât îndrăzneşti să recunoşti. Dar, priveşte-te pe de-a-ntregul. Închide ochii şi caută tainic acea lumină care pâlpâie în tine neîncetat şi care nu se stinge niciodată. Căci lumina din Lumină nu se poate transforma în întuneric. Ea poate doar „să fie”. Deschide larg ochii să vezi bine lumea, să ştii ce drum e mai potrivit luminii tale. Dă-i voie să fie şi dă-ţi voie să fii.

E minunat să ştii că poţi să fii aşa cum îţi doreşti, că îţi dai voie să simţi divinitatea în felul tău, că alegi cu cine să te însoţeşti pe drumul vieţii. Fă-ţi propria ta potecă spre Dumnezeu. Paveaz-o cu intenţiile tale, calcă cu încredere ştiind că fiecare pas îl faci prin asumarea voită şi conştientă a vieţii. Străjuieşte poteca cu concepţiile tale despre lume şi viaţă, cu felul tău aparte de a-l simţi pe Dumnezeu. Pune de strajă îngeri care să te ajute să revii pe drumul tău, de fiecare dată când te abaţi.  Şi ia cu tine pentru a-ţi fi alături, omul care pune mai presus de orice Iubirea; care între a avea dreptate şi a avea linişte, alege pacea; omul care te îmbrăţişează şi atunci când tu şchiopătezi pe drumul vieţii, când parcă nici nu-l vezi alături sau când preferi să taci… Alege omul care atunci când vorbeşte cu Dumnezeu, alege să-i vorbească despre tine.

Fă-ţi propriul drum spre fericire, pentru că nu toate drumurile bătătorite deja sunt potrivite pentru toţi. Fiecare, la liman de viaţă, constatăm că, de fapt, toate drumurile duc în acelaşi loc. Minunat este însă faptul că propriul tău drum poate fi pavat cu intenţiile tale, cu concepţiile tale despre lume şi viaţă, cu felul tău aparte de a-l simţi pe Dumnezeu. Pe propriul tău drum constaţi că nu mai ai nevoie de tipare ci doar de a-ţi deschide sufletul, de a respira blândeţe, de a răspândi Iubire, de a face ca dragostea să unească sufletele peste timp şi peste vieţi.

Fă-ţi propria potecă spre Dumnezeu pentru că, poate, nu întotdeauna drumurile bătătorite de alţii sunt cele mai potrivite.

Please follow and like us:
0

  • 0

Măreţia lucrurilor simple

Category:Dezvoltare personală,EQuilibrium Tags : 

     Avem obiceiul să ne complicăm viaţa. Cele mai simple lucruri să le transformăm în ceva complicat. Am devenit noi, oameni ai celui de-al 21-lea secol, atât de sofisticaţi încât să alterăm fiecare clipă cu intervenţia noastră brutală? Noi cu logica noastră, cu intervenţia gândirii în detrimentul impulsurilor fiinţei; noi, dependenţii de tehnologie care nu mai putem concepe astăzi existenţa fără acces la internet în orice loc ne-am afla, care nu ne putem alege vestimentaţia decât după tendinţele exprimate la televizor, care alergăm ore întregi pe banda din sălile de fitness deşi continuăm să avem în rest o viaţă sedentară petrecută în maşină şi la computer şi îmbrăţişând o alimentaţie nesănătoasă…

    Complicăm totul. Unde e bucuria lucrurilor simple din care e alcătuit, de fapt, totul? Măreţia întregului Univers-graţia lui Dumnezeu de fapt, e mereu ascunsă în lucrurile simple. Am uitat să dăruim celorlalţi zâmbete din care să-şi construiască bucuria, să-şi regăsească şi curajul de a trăi frumos. Respectul faţă de ceilalţi, ca fiinţe diferite de noi, deşi asemănătoare prin multe alte aspecte simple… Am uitat să ne îmbrăţişăm prietenii, ca cel mai frumos schimb de respect şi bucurie, să ne privim mai des în ochi şi nu să ne ascundem privirile, să dăruim din timpul nostru pentru ceilalţi…

    Prea des, astăzi, anulăm MAGIA unor cuvinte care îşi pierd astfel şi sensul şi efectul avut cândva: iubire, respect, speranţă, încredere, demnitate. Prea des, ignorăm lucrurile simple…

    Paradoxal, la unele cotituri ale vieţii, regăsim lucrurile simple, ne regăsim pe noi, în  STAREA FIREASCĂ DE A FI. Descoperim că, deseori, e suficientă o clipă trăită frumos pentru a ne reaminti de ea întreaga viaţă; e de ajuns o singură privire în ochii sinceri pentru a ne îndrăgosti sau de o singură conversaţie pentru a simţi că vocea celuilalt vindecă în noi pentru că porneşte de la suflet şi se îndreaptă spre suflet… Sunt câteva din lucrurile simple care alcătuiesc de fapt viaţa, pe care le-am observa în mod firesc, dacă am fi preocupaţi mai mult să TRĂIM, SĂ FIM nu doar să existăm…

Please follow and like us:
0

  • 0

Iubire se scrie cu i mare

Category:EQuilibrium Tags : 

Scrie întotdeauna IUBIRE, cu „i” mare, chiar dacă nu e la capăt de rând. Chiar dacă nu e la început de propoziţie. Pentru că „Iubire” este întotdeauna un început de propoziţie, de stare de a fi, de viaţă. Pentru că Iubirea pur şi simplu ESTE şi ea face ca lucrurile SĂ FIE. Iubirea nu apare şi dispare, ea poate fi doar onorată sau ascunsă; poate fi doar dăruită şi acceptată sau izolată de propria minte într-un colţ de suflet.

„Iubirea” este însăşi esenţa tuturor lucrurilor, este energia care mişcă lumea. Din „Iubire” suntem concepuţi, cu „Iubire” suntem înzestraţi şi prin „Iubire” putem deveni. Din „Iubire” vine bucuria, cu „Iubire” se clădesc familii, se unesc popoare, se risipesc dogme, se vindecă suflete şi răni ale trecutului, prezentului şi viitorului.

DE CITIT: „Terapie pentru minte si suflet” (vol.2)

Pentru că „Iubirea”  ESTE, ea se situează dincolo de timp. Prezentul continuu este o stare mai firească de a o descrie.

Scrie întotdeauna IUBIRE cu „i” mare ca şi cum ai scrie Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este Iubire, iar unde este Iubire, acolo este şi Dumnezeu. Dacă alegi să trăieşti fără să crezi că Dumnezeu există, alege să crezi în Iubire, e imposibil să nu o fi lăsat să te pătrundă niciodată până acum…

Please follow and like us:
0