Tag Archives: cosmin chelcea

  • 0

Iubirea fără termen de expirare

Category:Gânduri Tags : 

     Iubirea se naște și se dăruiește prin emoție, prin sentimente, prin trăiri profunde între două suflete care aleg să-și destăinuie prin simțiri taincele dorințele. În februarie, pentru prea multe persoane, iubirea se naşte şi se dăruieste doar prin cadouri. E ca şi cum o dată pe an, facem o revizie a întregului nostru „EU”. Îi infuzăm iubire şi ne amintim cum se fac gesturile prin care poţi dărui iubirea. Acele gesturi de care nu mai avem timp, în goana zilnică după “a avea” mai mulți bani.

     Iubirea este cel mai popular, cel mai promovat şi cel mai bine vândut sentiment uman. La modul cum se vinde iubirea, poţi crede că unii aşteaptă un an întreg această lună. Flămânzi şi însetaţi după iubire, în februarie îşi permit în sfârşit să trăiască dăruind şi primind sentimente şi cadouri.

     Încerc să înţeleg iubirea ca sumă a trăirilor frumoase dintre oameni care îi fac minunați şi deosebiţi atunci când sunt împreună şi trăiesc acest sentiment fără termen de valabilitate. Iubirea – ca produs comercial desigur, are un termen de garanţie redus. O lună pe an, devine interesantă pentru comercianţii care vând iubirea peste tot: în mall-uri, la restaurante, la spa-uri şi în pachete turistice… Cadouri simbolice apar şi în relaţiile în care singurele semne de dragoste erau săruturile fugare în popasurile scurte făcute din goana după câştigul existenţial.

     Parcă în februarie, dintr-o dată îţi dai voie să recunoşti că eşti îndrăgostit şi că în numele iubirii eşti capabil de orice gest frumos pentru persoana iubită. Superficialitatea noastră, poate, a dus la apariţia zecilor de inimioare de pluş pe tarabe în locul deschiderii sufletelor unii faţă de ceilalţi. Sau poate că, în februarie, cadourile simbolice sunt paşaportul nostru de recunoaştere că într-un fel sau altul iubim şi suntem iubiţi. Mai mult sau mai puţin. Sau în funcţie de cât de costisitor e cadoul oferit de „Valentine’s Day” sau de „Dragobete”. Legea cererii şi ofertei în iubire, diferă de la relaţie la relaţie. Unii sunt mulţumiţi că se au, alţii sunt mereu în stand by deşi sunt asumat angajaţi în relaţii.

     Ce-ar fi dacă-ar fi un Dragobete în fiecare lună, dacă am avea mereu un Sfânt Valentin alături care să ne îndemne în relațiile noastre la tandrețe, la bucurie, la gesturi care să ne apropie tot mai mult, mai ales în zilele și nopțile în care grijile cotidiene și îndatoririle sociale mânâncă bucăți din noi…? Iubirea autentică nu expiră, pentru că nu este un produs comercial ce poate fi găsit prin rafturile magazinelor.


  • 0

Provocare la schimbare

Category:Dezvoltare personală,EQuilibrium,Gânduri,RestartYou Tags : 

De câte ori viața ne oferă o provocare la schimbare? Poate în fiecare zi am sesiza semnele Universului sau mesajele lui Dumnezeu dacă am renunța să mai fim comozi sau pur și simplu robotizați de un ciclu repetitiv al zilelor și nopților din viața noastră.

De ce să fim provocați la a schimba aspecte ale comportamentelor noastre sau trăsături care încep să se degradeze când lăsăm societatea să ne invadeze toate spațiile intime? Pentru că altfel, riscăm să ne pierdem pe noi; să nu ne mai recunoaștem cu adevărat; să acceptăm un văl care să acopere ceea ce suntem. Riscăm să-i dezamăgim, să-i bulversăm sau chiar să-i pierdem pe cei dragi. Și totul pentru că opunem rezistență la schimbare sau pentru că nu acordăm importanța cuvenită propriei ființe.

Dacă ne-am lua mai multe momente de liniște, fără televizor și telefon și am alege să ne detașăm de mulțimile de pe străzile avide de zgomot, am reuși să auzim glasul ființei care ne strigă de acolo din interior. Și am începe din nou SĂ FIM, nu doar să existăm.

Câte anotimpuri avem într-o existență? De câte ori ne scuturăm de toate cele care nu ne aparțin nouă, așa precum copacii renunță toamna la frunze? De câte ori alegem să pornim de la capăt, să ne resetăm, așa cum face natura după fiecare iarnă? Ceea ce numim Viață… merge mereu mai departe. Frumos ar fi să mergem cu ea, cu un flux firesc și lin de energii frumoase, pozitive, înalte, care să vibreze în noi și în întregul Univers la unison. Însă negativitatea coexistă cu pozitivitatea, iar totul stă în alegerea noastră de a fi conştienţi, ancoraţi în momentul ACUM.

În fiecare zi, găsim răgaz să ne privim în oglindă. Să ne așezăm cravata, sau eșarfa. Să aranjăm frizura, să… pierdem din energie, privind o parte a ceea ce suntem noi. Ce părem a fi pentru ceilalți și acea parte pe care vrem să o arătăm lumii. O parte importantă şi ea, desigur. Dar, de câte ori pe zi, suntem conștienți că ne oglindim în ceilalți, mai mult decât în oglinda de pe perete? Că suntem cu toții oglinzi prin care, transcendem dincolo de aspectul fizic, de eticheta hainelor, de zâmbetele studiate? Cu fiecare relaționare, lăsăm ceva în celălalt și preluăm ceva de la el. Prin cuvinte, prin gesturi, prin stări emoționale, prin energii subtile. Și, de cele mai multe ori, se întâmplă să ducem cu noi și tristeți și neîmpliniri ale altora, pe care să ni le însușim și să le amestecăm cu propriile noastre trăiri.

De câte ori ne curățăm de toate acestea? Dușul zilnic ne poate curăța trupul. Dar ce facem cu emoțiile negative, cu fricile noastre și cele preluate, cu tristețile, convingerile și blocajele care se manifestă în noi și prin noi? Pentru oamenii grăbiți ai vremurilor noastre, nu se găsește niciodată suficient timp pentru curățare? Pentru un refresh. Sau chiar un restart mai serios. Și trec luni și ani în care crește negativitatea, scade curajul și bucuria de a trăi toate micile și marile clipe ale vieții. Devenim captivi ai unor obiceiuri şi comportamente care nu ne mai reprezintă cu adevărat; ajungem să ne complacem sau pur şi simplu să credem că nu avem forţa necesară să ieşim din zona noastră de confort. Uităm să strălucim şi uităm că strălucirea noastră ne poate face să fim văzuţi de ceilalţi.

Câte șanse primim în viață de a ne vedea așa cum suntem noi la exterior, față de ceilalți și pe care le ignorăm din grabă, din neatenție, din frică, rușine sau din orgoliu?

De câte ori viața ne oferă o provocare la schimbare, o face prin semne subtile mai întâi. Apoi, pentru că lui Dumnezeu îi pasă de fiecare dintre noi, ne bate pe umăr, așa, mai bărbătește. Și dacă nici atunci nu alegem să ne iubim mai mult, acordându-ne atenție, vin corecturi și echilibrări care ne pot zgudui serios. Prin evenimente și întâmplări dureroase, prin suferință și supărare.

Marile provocări la schimbare vin mai ales prin cei dragi nouă. Care ne arată ceea ce nu putem vedea noi. Sau care ne deschid ochii pentru ca noi să începem să (ne)vedem din nou. Și fac asta pentru că țin la noi și ne vor alături eliberați de tensiuni, de frici și de convingeri care nu ne definesc pe noi. Și nu le este deloc confortabil să facă asta. Dar o fac din iubire. Şi de cele mai multe ori chiar ei au trecut prin provocările la schimbare. Şi au ales să trăiască viaţa cu bucurie, să fie autentici şi deschişi dar responsabili pentru cum îşi trăiesc clipele, pentru alegerile pe care le fac.

Schimbarea înseamnă trezire. Înseamnă a-ţi asuma rolul principal în viaţa ta. Înseamnă a-l invita pe Dumnezeu să fie cu tine mereu. Să construieşti împreună clipa de mâine, onorând cu bucurie clipa de azi. Schimbarea înseamnă renunţare la tiparele care te îngrădesc, anularea şabloanelor pe care societatea şi ceilalţi le pun peste ideile noastre şi peste visele pe care le dorim împlinite. Schimbarea înseamnă a deveni mereu mai bun, înseamnă evoluţie şi înaintare; înseamnă ruperea tuturor ancorelor care ne ţin blocaţi la anumite momente ale vieţii, de locuri şi situaţii care nu ne (mai) reprezintă. Schimbarea înseamnă ajungerea în acel punct de echilibru care ne face să fim Bucurie, Lumină şi Iubire pentru noi şi pentru ceilalţi...


  • 0

Terapii și rețete pentru minte și suflet: Cine sunt EU?

Category:EQuilibrium Tags : 

De ce nu trăiesc viața pe care mi-o doresc?
De ce nu pot controla evenimentele din viața mea?
Ce reprezintă întâmplările neprevăzute din viața mea?
De ce nu reușesc să fac față situațiilor apărute în viața mea?
De ce mă plictisesc și nu reușesc să aduc starea de bine și iubirea în viața mea?

Astea sunt doar câteva întrebări la care vom răspunde împreună la întâlnirea noastră. Vom înțelege astfel relațiile noastre cu sinele, cu societatea și cu… destinul. Vom afla formulele cheie pentru a fi fericiți. Vom învăța practic să ne… autodezvoltăm, să ne apropiem de capacitățile noastre reale, să… trăim în echilibru. Să înțelegem, să acceptăm și să întreprindem. Să scăpăm de toate cele care ne frământă, mai pe scurt.

Când? Pe 31 Ianuarie 2018, de la 18:00 la 20:00.
Cine poate participa? Oricine are întrebări despre sine și despre viață și vrea să afle niște răspunsuri.

Costuri? Nici vorbă! Ba cei care participă vor pleca de la întâlnire cu un rezumat al hărții natale, dacă lasă datele personale împreună cu înscrierea.

Unde? Locația va fi transmisă celor care se vor înscrie completând formularul din linkul  următor:  INSCRIERE PARTICIPARE 

 


  • 0

Lumina se naște, tainic, în inimile noastre

Category:Gânduri Tags : 

În calendare e din nou vremea cadourilor, a brazilor împodobiți, a colindelor și a luminițelor care se văd la fiecare casă… Astăzi nu e  vorba doar despre sarmale și cozonaci. E vorba despre inimi. Despre inimile pline de Iubire care strălucesc de Lumină când se dăruiesc. E felul lor de a se bucura că darul e răspâdit în lume, printre atâtea alte daruri ce pot fi cumpărate cu bani. Iubirea autentică și pacea unui suflet scăldat în Lumină nu au preț și nici loc pe rafturile vreunui magazin.

Astăzi este despre bunătate și compasiune, despre blândețe și iertare, despre copilărie și puritate. Lumini se aprind peste tot în lume, de la Lumina ce tainic se naște iar, în inimile noastre. Acea Lumină care ne aduce pe toți împreună, care ne dorește îmbrățișați în Iubire și Pace.

Astăzi e despre fiorii care te străbat când simți din nou miros de cozonac și când auzi în zări, colindătorii! Când pleci cu gândul către cei ce nu mai sunt sau către cei plecați departe. Când simți miros de portocală și când îți amintești cum te-așteptau bunicii-n poartă. E despre lacrima ce-o lași să cadă și despre zâmbetul cu care îți împodobești chipul.

Astăzi, întinde mâna către toți cei dragi. Oferă-le un gând sau un cuvânt cu bucurie. Îmbrățișează-i strâns pe cei de lângă tine și simte, dincolo de vieți, că totul va fi bine!

Astăzi e vorba despre inimi. Despre inimile în care Lumina, tainic se naște iar…


  • 0

Zile de decență…

Category:editoriale sociale Tags : 

Decembrie 2017. Zilele acestea România e tristă. Republica se îmbracă în doliu şi, ar trebui, în mai multă decenţă! Ultimul rege al României, Mihai I, a venit pentru totdeauna acasă. De această dată, socialiştii nu l-au mai întors de la aeroport de teama că ei ar putea pierde Puterea. Pe care tot ei, socialiştii, au confiscat-o de la rege, când l-au forţat să abdice (în decembrie 1947) şi au instaurat Republica Populară Română.

Republica noastră nu se află în pericolul de a se pierde în faţa monarhiei. Ultimul dintre cei care putea să o ceară, Mihai I, nu a făcut-o. A cerut doar să poată reveni în ţară şi cu greu a fost lăsat. A cerut doar să fie lăsat să iubească România şi să se dăruiască pentru ea, ceea ce a şi făcut ani întregi în care a pledat la cancelariile internaţionale pentru ca România să devină o parte integrantă a NATO şi UE. El, regele, un om decent şi simplu în toate apariţiile sale publice…

În aceste zile, au apărut sute de comentatori care vorbesc despre rege, deşi nu au răsfoit nicio carte de istorie reală a ţării. Sunt încă oameni “mari” cu creiere mici care sunt speriaţi că pot pierde Puterea pe care vremelnic şi-au luat-o pentru ei şi grupurile lor de interese. Oare simt ei, ceva? Simt, poate, că istoria nu poate să-i încapă decât alături de alţii care au trădat un neam şi o ţară? Şi simt ei, oare, că pentru tot ce fură ei acum din republica noastră “democratică”, vor răspunde până la urmă?

Decembrie 1947. Regele a fost forţat să abdice. Monarhia a fost alungată pentru a face loc celor peste 40 de ani de comunism şi a “împlinirilor măreţe socialiste”. Decembrie 2017. Regele moare şi se întoarce într-o Românie care l-a păstrat mai mult ca pe un model, ca o etichetă de nobleţe şi decenţă folosită doar în conjuncturile favorabile pentru unii sau ceilalţi. Acum regele se întoarce acasă pentru a pleca definitiv dintre noi. Şi o dată cu moartea sa, democraţia moare câte puțin, în fiecare zi, prin Parlament şi prin partidele politice. Noi românii…cine am fost şi cine am ajuns? Sau, mai bine spus…din ce “am fost” putem spune că “am ajuns”?

Nu suntem în două tabere: monarhişti şi republicani! Suntem români care ar trebui să-şi respecte valorile naţionale, istoria, personalităţile şi instituţiile-simbol ale României. Decenţa ar trebui să fie cuvântul de ordine în aceste zile. Să vorbeşti doar dacă ştii ce spui şi să ştii să taci cu eleganţă…


  • 0

Măreţia lucrurilor simple

Category:Dezvoltare personală,EQuilibrium Tags : 

     Avem obiceiul să ne complicăm viaţa. Cele mai simple lucruri să le transformăm în ceva complicat. Am devenit noi, oameni ai celui de-al 21-lea secol, atât de sofisticaţi încât să alterăm fiecare clipă cu intervenţia noastră brutală? Noi cu logica noastră, cu intervenţia gândirii în detrimentul impulsurilor fiinţei; noi, dependenţii de tehnologie care nu mai putem concepe astăzi existenţa fără acces la internet în orice loc ne-am afla, care nu ne putem alege vestimentaţia decât după tendinţele exprimate la televizor, care alergăm ore întregi pe banda din sălile de fitness deşi continuăm să avem în rest o viaţă sedentară petrecută în maşină şi la computer şi îmbrăţişând o alimentaţie nesănătoasă…

    Complicăm totul. Unde e bucuria lucrurilor simple din care e alcătuit, de fapt, totul? Măreţia întregului Univers-graţia lui Dumnezeu de fapt, e mereu ascunsă în lucrurile simple. Am uitat să dăruim celorlalţi zâmbete din care să-şi construiască bucuria, să-şi regăsească şi curajul de a trăi frumos. Respectul faţă de ceilalţi, ca fiinţe diferite de noi, deşi asemănătoare prin multe alte aspecte simple… Am uitat să ne îmbrăţişăm prietenii, ca cel mai frumos schimb de respect şi bucurie, să ne privim mai des în ochi şi nu să ne ascundem privirile, să dăruim din timpul nostru pentru ceilalţi…

    Prea des, astăzi, anulăm MAGIA unor cuvinte care îşi pierd astfel şi sensul şi efectul avut cândva: iubire, respect, speranţă, încredere, demnitate. Prea des, ignorăm lucrurile simple…

    Paradoxal, la unele cotituri ale vieţii, regăsim lucrurile simple, ne regăsim pe noi, în  STAREA FIREASCĂ DE A FI. Descoperim că, deseori, e suficientă o clipă trăită frumos pentru a ne reaminti de ea întreaga viaţă; e de ajuns o singură privire în ochii sinceri pentru a ne îndrăgosti sau de o singură conversaţie pentru a simţi că vocea celuilalt vindecă în noi pentru că porneşte de la suflet şi se îndreaptă spre suflet… Sunt câteva din lucrurile simple care alcătuiesc de fapt viaţa, pe care le-am observa în mod firesc, dacă am fi preocupaţi mai mult să TRĂIM, SĂ FIM nu doar să existăm…


  • 0

Conferinţă: „Vorbenergy: terapii și rețete pentru minte și suflet.”

Category:evenimente Tags : 

Cu prilejul celei de-a treia ediţii a HOLISTIC FEST SIBIU, Cătălina Elena Potârniche (scriitoare şi speaker motivaţional) împreună cu Cosmin Chelcea (jurnalist şi consilier pentru dezvoltare personală) prezintă o temă generoasă:  „Vorbenergy: terapii și rețete pentru minte și suflet.”

Evenimentul este programat SÂMBĂTĂ, 25 noiembrie 2017, la ora 15:15 şi are loc în Sala „Magna” a Complexului MAJESTIC din Sibiu, Str. Distribuţiei Nr. 32.