Tag Archives: cosmin chelcea

  • 0

  • 0

Generații ale ochilor încercănați și ale mâinilor în buzunare

Category:Gânduri,Life Tags : 

Cât de grăbiți putem fi? Grăbiți spre niciunde, cu țintă spre nicăieri? Cât de neatenți față de drumul parcurs în viață și față de călătoria alături de cei care ne însoțesc? Trăim vremuri în care gâfâim prelung în urma eforturilor de a ajunge primii peste tot, de a acumula mereu din dorința de a avea cât mai mult, de a poseda. Uităm să numărăm orele care se scurg fără întoarcere, omitem să prețuim clipele care se pot transforma în amintiri minunate, dar și prețioase, fiind clipe trăite împreună cu cei dragi sufletului nostru…

Zilnic ne deplasăm prin lume și – remarcăm sau nu – tot mai mulți dintre noi, pe străzi, în autobuze, la ghișeele înfometate de bani suntem cu privirile obosite, cu zâmbete abia schițate, cu fruntea încrețită de gânduri care ne alungă liniștea… Suntem, mai mult sau mai puțin, generațiile ochilor încercănați! Cearcăne adânci care ascund durere, neliniște sau nesomn. Nu, nu mai avem timp de pierdut pentru acele gânduri care analizează “nemurirea sufletului”. Astăzi, lipsa de somn, atunci când nu e comandată de prea multe griji care ne macină ființa, e dată de munca în exces sau de orele pierdute în maratonul nostru de a bifa prezența la toate festivalurile și concertele estivale, la toate petrecerile publice…

Trăim viața tot mai repede. Muncim zile și nopți pentru bani pe care îi cheltuim foarte ușor, cheltuind și din enegia noastră vitală. Aproape că uităm să dăruim, doar să acumulăm, să avem și să fim siguri că văd și ceilalți că avem.

Suntem generații ale ochilor încercănați! Dar suntem și generații cu mâinile în buzunare, așa cum spunea recent într-o predică și părintele Ioan C. (nu i-am cerut permisiunea să-i dezvălui identitatea, așa că deocamdată voi scrie așa). De prea puține ori întindem mâinile spre ajutorul altora.  Avem tot mai puțin timp să deschidem brațele și să cuprindem în îmbrățișări pe cei care au nevoie. (Cine nu are nevoie de o îmbrățișare?). De prea multe ori, ne afundăm mâinile adânc în buzunare pentru a bloca acolo, înghesuite, bancnotele valoroase cu care ne vom cumpăra iluzii sau obiecte de care nu avem neapărat nevoie… să nu scape cumva ceva către cei care au nevoie, dar care nu pot avea uneori, nu din lene sau delăsare…

Nu! Nu trebuie să ne închidem într-o peșteră. Nici să ne refugiem la margini de lume. Nimic nu trebuie, pentru că totul e, de fapt, o alegere. Alegerea de a trăi frumos pentru tine și de a-ți bucura sufletul când poți aduce bucurie și aproapelui tău. Alegerea de a te opri din când în când pentru a asculta liniștea munților, pentru a privi o albină poposită pe o floare, pentru a admira albastrul cerului… Alegerea de a trage aer în piept, adânc și de a simți cum cobori în tine întreg universul…

Sunt mâini întinse spre noi pe care am putea să nu le ignorăm. Sunt chemări tăcute ale celor care au nevoie să simtă susținere. Ajutor. Protecție și căldura unui Suflet. În viață, mai devreme sau mai târziu și mâinile noastre se vor întinde spre alții. Și atunci, vom înțelege…

Trăim repede, lăsăm viața să lase urme pe chip și prea puține clipe mai au răgaz să-și întipărească urme în suflete…

Foto credit by winstonscreator on DeviantArt


  • 0

  • 1

Ostatici în propria țară?

Category:editoriale sociale Tags : 

       Cândva citisem că suntem semințe și că mereu am avut puterea ca popor să renaștem pe aceste meleaguri. Cândva auzisem că veșnicia s-a născut la sat, exact acolo unde timpul pare că trece mai lent, unde codrul e frate cu românul, unde țăranul a prins rădăcini adânci în petecul de pământ pe care l-au lucrat generații de-a rândul…

       Cândva răsfoisem file de istorie și așa am aflat că pe aici, pe la noi, au trecut mulți venetici care au cerut mai mult decât pământ și apă, dar noi, cei de atunci, am știut să ne apărăm cu demnitate colțul de Cer sub care ne-am născut.

       Cândva am înțeles că pe aici au trăit oameni care au vrut să iubească aceste locuri și acest popor, încât la momentele de răscruce ale istoriei să își unească iubirea și să apere unitatea…

       Astăzi suntem chiar mult mai puțin decât am fost cândva. Mereu au fost printre noi și oameni care și-au vândut conștiințele unora care au pus propriile interese străine împotriva noastră. Mereu au fost și hoți care opreau diligențele, care prăduiau satele sau care te jefuiau la drumul mare. Dar astăzi, pe scara evoluției lumii, evoluția noastră pare că s-a oprit în timp, în urmă cu câteva zeci de ani…

       Tiparele jefuitorilor de altădată sunt astăzi potrivite unora dintre cei care s-au suit în funcții de putere. Oameni mici au îmbrăcat astăzi haine prea mari pentru conștiințele lor și pentru „un pumn de arginți” au acceptat să fie simple marionete în mâinile celor care astăzi distrug România…

       E trist să descoperi în țara asta locuri unde nu a ajuns încă energia electrică iar oamenii își sunt propriile lumini… și multe locuri unde întunericul s-a cuibărit și-n mințile oamenilor. E revoltător că minciuna se rostește astăzi la unele dintre microfoanele statului și că manipularea maselor se face zi de zi, cu senitătate. Minciuna a primit conotații de adevăr și este livrată în cantități zilnice, unei populații tot mai puține, tot mai bolnave, tot mai captive.

       Mulți dintre noi au plecat de aici. Au înțeles că au dreptul la o viață demnă și fericită. Alții au rămas și trăiesc împreună cu prăduitorii. Sunt două lumi diferite. Sunt două Românii paralele. A lor și a noastră. Și se pare că noi am ales să rămânem ostatici în propria țară. Se pare că noi am ales sau am lăsat pe alții să aleagă pentru noi și în numele nostru. Noi…

       Noi… ne vom aminti oare că suntem semințe?

 

foto credit: ilustrado.cl


  • 0

Trăind cu inima deschisă

Category:carte,Dezvoltare personală Tags : 

       Sâmbătă, 15 Decembrie 2018, am lansat cartea “Trăind cu inima deschisă”. Evenimentul  din Sibiu a fost găzduit de Biblioteca “Astra” și a făcut parte din cadrul Târgului de carte și terapii complementare “ALTERNATIV”.

          Cartea poate fi considerată drept o abordare dintr-o altă perspectivă, care continuă ceea ce s-a scris sau vorbit până astăzi, o subliniere a unor idei și concepte cunoscute dar uneori uitate. Nu urmează, așadar, să citiți nimic nou, cu siguranță. Pentru că în fiecare dintre noi se află cunoașterea privind modul în care să trăim aici. Doar că, de-a lungul anilor, s-au petrecut diverse întâmplări care ne-au făcut să uităm, au apărut frici pe care le-am hrănit și le-am crescut mari. Urmează doar să citiți pentru a vă reaminti. Și dacă doriți, să luați unele dintre cheile lăsate aici, printre rânduri, cu care să vă redeschideți inimile…

        Această carte, nu exista în planurile minții. A apărut de nicăieri, poate. Și, deși nimic nu este întâmplător, poate că a fost doar o întâmplare potrivită, la momentul neașteptat.

           Această carte este un tribut pentru Iubire. Și pentru cei care iubesc. Un gest mic, pentru a vă încuraja să vă deschideți inimile. Să Iubiți cu inima deschisă. Chiar dacă asta înseamnă să fiți vulnerabili. Cu greșeli, cu atitudini și comportamente ieșite din tipare. Adică autentici, atât cât se poate. Și haotici, uneori. Așa cum sunt toate sentimentele bulversate de Iubire. Să simțiți că timpul parcă se oprește, stă în loc atunci când omul drag e parte din povestea pe care o scrieți împreună. Sau când cel de alături, e ancorat în povești ale trecutului neterminate sau scrie o altă poveste cu altcineva. În oricare din cazuri, păstrați inima deschisă. Nu vă fie teamă de durere și suferință. Fac parte din viață. Nu vă blocați Iubirea, ea vine din Cel fără de început și fără de sfârșit. Așa că, atât timp cât veți exista aici și Iubirea va putea exista, dacă îi dați o șansă, dacă vă lăsați o altă șansă. Și pansați inima, așa ca orice rană. Și puneți-i un petec, și altul… dar nu o închideți pentru a trăi dincolo de niște ziduri, unde doar iluzia va stăpâni.

COMANDĂ CARTEA AICI:  https://cosminchelcea.ro/comanda-carte/

         Mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă existența acestei cărți. Mulțumesc Anca Vasilescu, pentru că organizezi la Sibiu, deja celebrul târg “Alternativ” și că mi-ai propus să fac parte dintre aceia care au oferit o părticică din suflet celorlalți. Mulțumesc Cătălina Elena Potârniche pentru tot timpul cât ai picurat în mine încredere, să-mi reamintesc cum să-mplinesc din misiunile mele… Mulțumesc Corina și Remus Herișanu și echipei de la Print ATU Sibiu pentru prietenia voastră și efortul depus la „nașterea” acestei cărți. Mulțumesc echipei de voluntari de la “Alternativ” (Alexandra, Cristina, Melinda, Liviu și Nicu) pentru că mi-ați creat o atmosferă plăcută la momentul lansării. Mulțumesc Ramona Petrișor pentru prezentarea cărții. Mulțumesc Maria Ardelean pentru testimonialul tău deosebit pe care am ales să-l public și pe copertă. Mulțumiri Adrian Herțoiu, Călin Livezeanu și tuturor celor prezenți la momentul lansării de la Sibiu…

Mulțumesc!

cosmin chelcea


  • 0

Diferiţi dar uniţi la aceeaşi sursă

Category:Gânduri Tags : 

Degetele unei mâini nu sunt la fel. Niciunul nu seamănă cu celălalt. Cu fiecare dintre ele în parte poţi face un semn, un simplu gest; poţi valida cu degetul mare, prin arhicunoscutul semn de facebook – “Like”; cu arătătorul poţi indica o direcţie, poţi chema pe cineva la tine, dar poţi şi mustra pe cineva; degetul din mijloc se vrea el mai înalt decât toate şi de multe ori se angajează în a arăta, mai vulgar, dispreţul faţă de ceva sau cineva; inelarul e în conexiune directă cu inima, e cel rezervat inelului-simbol al iubirii, al verighetei care consfinţeşte alegerea unui trai împreună; cel mic, reuşeşte să scoată apa din urechi…

Degetele sunt diferite, dar împreună pot făuri ceva mult mai măreţ! Sunt unite prin palmele care le susţin şi se supun alegerii conştiente ale fiecăruia dintre noi. Palme care în loc să lovească aleg să mângâie un copil sau un câine, aleg să caute, să descopere forma trupului celui iubit, palme care se ajută de întreaga forţă a braţelor pentru a construi ceva, pentru a pune lucruri la locul lor potrivit în lume…

Degetele diferite şi inegale sunt parte din palmele care se lipesc în rugăciune către Cer… sunt  prelungirea palmelor care oferă ajutor sau alinare… Degetele fără palme nu ar mişca nimic, palmele fără braţe nu ar fi utile, braţele fără trup ar zăcea nemişcate, iar trupul fără conexiunea permanentă la sursa vieţii, ar fi inert…

Iar noi, oamenii, suntem precum degetele; fiecare diferit, dar uniţi tainic la aceeaşi sursă…

sursa foto: https://www.deviantart.com/lowjacker/art/Vanished-Flame-1680×1050-wall-63238237


  • 0

Diferenţa dintre “Rai” şi “iad”…

Category:Dezvoltare personală,Gânduri,Life Tags : 
Potrivit unei vechi parabole sufite, un om l-a  rugat pe Dumnezeu să-i spună ce este Raiul şi cum este iadul… 
Aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e iadul, l-a întrebat, cândva, un oarecare, pe Dumnezeu…
     Dumnezeu a preferat să nu-i răspundă în cuvinte şi l-a condus către un loc cu două uşi. Îi deschisese una dintre ele şi omul privi înăuntru. În mijlocul încăperii se găsea o mare masă rotundă. Pe masă era un vas mare cu tocană, iar tocana aceea mirosea atât de bine… încât oricui i s-ar fi făcut poftă. Totuşi, în jurul mesei stăteau câţiva oameni slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi şi foarte înfometaţi… Ţineau în mână linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de brate, pentru a putea ajunge la vasul cu tocană. Dar, din cauza mânerelor mai lungi decat propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline. Fiecare încercare se solda cu un eşec şi rămâneau înfometaţi.
        Omul pios s-a infiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus:
Acum ai văzut Iadul!
     Apoi Dumnezeu a deschis cealaltă uşă şi au intrat în camera respectivă. Arăta la fel ca şi prima. Se găsea şi acolo o masă mare şi rotundă cu un vas de tocană din care veneau arome îmbietoare. Oamenii de la masă aveau şi ei acelaşi gen de linguri cu cozi foarte lungi, dar aceştia păreau bine hrăniţi, râdeau şi vorbeau între ei veseli.
     Omul pios a spus:
Nu înţeleg!
– Este foarte simplu, i-a spus Dumnezeu. Aceşti oameni se hrănesc unul pe celălalt, pentru că au înţeles că aşa pot fi cu toţii hrăniţi, în timp ce oamenii din iad încearcă fiecare de unul singur să-şi ducă lingura la gură…
 sursa foto: ortodoxcrestin.ro ; ziaruldesanatate.ro