Iubirea ca miracol
Miliarde de oameni de pe planetă se caută din dorinţa de a-şi împlini Iubirea. Poposesc de câteva ori lângă unele suflete, alteori se însoţesc cu oameni dragi pe o bucată din drumul vieţii. Miracolul e atunci când întâlneşti omul de lângă care nu vrei să mai pleci singur. Şi care te ia de mână şi-ţi oferă cheia inimii sale. Când faci atât de mult loc în sufletul tău, încât celălalt se poate muta cu toate emoţiile şi visele sale acolo.
E doar o întâmplare, un joc al vieţii să îţi poposească în suflet un om pe care îl inviţi să rămână mai mult decât pentru popas, pentru o întreagă viaţă? E şansă, noroc sau dar divin să simţi că poţi vibra la unison cu alt om şi să descoperi că multe dintre planurile despre viaţă parcă sunt plămădite din aceleaşi visuri?
Nimic nu poate fi la voia întâmplării. Nu ne-am născut din întâmplare, ci din Iubirea părinţilor noştri. Iar ce se naşte din Iubire va căuta întreaga viaţă să se împlinească în Iubire. Iar miracolul este atunci când sufletul îţi şopteşte lăuntric: „ acum te poţi împlini în Iubire”. Şi tot miracol este să poţi aduna în cuvinte puţine, un întreg univers de emoţii şi sentimente cu care să-l desenezi în cuvinte pe celălalt.
E miracol să întâlneşti Omul care să-ţi spună că te iubeşte pentru ceea ce eşti, pentru simplitate şi autenticitate, pentru pasiune şi stabilitate. Şi să-ţi aducă în viaţă calmul şi acea pace care se instalează când nu mai vrei să cauţi pe altcineva. Pentru că nu mai trebuie. Pentru că tabloul vieţii tale are acum culorile potrivite şi nu mai eşti singurul pictor care să-i dea valoare.
E tot miracol când accepţi că viaţa e plină de suişuri şi coborâşuri şi că parcursul e mai uşor în doi: când unul cade e celălalt să îl ridice; când unul oboseşte e acolo celălalt să îl aştepte. Şi e atât de minunat să te intereseze Omul de dincolo de trup, să înţelegi că perfectă e tocmai imperfecţiunea fiecăruia dintre noi şi că la un moment dat te opreşti din căutări şi îi dai timpului petrecut în doi valoare construind viaţa în Iubire.
Şi Iubirea – tot acest miracol, în toate formele sale – poate fi cuprinsă într-o singură propoziţie cu cuvinte puţine care înseamnă atât de mult: „Te iubesc pentru că mă iubesc!”
