Dezvoltare personală
Trăind cu inima deschisă
Sâmbătă, 15 Decembrie 2018, am lansat cartea “Trăind cu inima deschisă”. Evenimentul din Sibiu a fost găzduit de Biblioteca “Astra” și a făcut parte din cadrul Târgului de carte și terapii complementare “ALTERNATIV”.
Cartea poate fi considerată drept o abordare dintr-o altă perspectivă, care continuă ceea ce s-a scris sau vorbit până astăzi, o subliniere a unor idei și concepte cunoscute dar uneori uitate. Nu urmează, așadar, să citiți nimic nou, cu siguranță. Pentru că în fiecare dintre noi se află cunoașterea privind modul în care să trăim aici. Doar că, de-a lungul anilor, s-au petrecut diverse întâmplări care ne-au făcut să uităm, au apărut frici pe care le-am hrănit și le-am crescut mari. Urmează doar să citiți pentru a vă reaminti. Și dacă doriți, să luați unele dintre cheile lăsate aici, printre rânduri, cu care să vă redeschideți inimile…
Această carte, nu exista în planurile minții. A apărut de nicăieri, poate. Și, deși nimic nu este întâmplător, poate că a fost doar o întâmplare potrivită, la momentul neașteptat.
Această carte este un tribut pentru Iubire. Și pentru cei care iubesc. Un gest mic, pentru a vă încuraja să vă deschideți inimile. Să Iubiți cu inima deschisă. Chiar dacă asta înseamnă să fiți vulnerabili. Cu greșeli, cu atitudini și comportamente ieșite din tipare. Adică autentici, atât cât se poate. Și haotici, uneori. Așa cum sunt toate sentimentele bulversate de Iubire. Să simțiți că timpul parcă se oprește, stă în loc atunci când omul drag e parte din povestea pe care o scrieți împreună. Sau când cel de alături, e ancorat în povești ale trecutului neterminate sau scrie o altă poveste cu altcineva. În oricare din cazuri, păstrați inima deschisă. Nu vă fie teamă de durere și suferință. Fac parte din viață. Nu vă blocați Iubirea, ea vine din Cel fără de început și fără de sfârșit. Așa că, atât timp cât veți exista aici și Iubirea va putea exista, dacă îi dați o șansă, dacă vă lăsați o altă șansă. Și pansați inima, așa ca orice rană. Și puneți-i un petec, și altul… dar nu o închideți pentru a trăi dincolo de niște ziduri, unde doar iluzia va stăpâni.
COMANDĂ CARTEA AICI: https://cosminchelcea.ro/comanda-carte/
Mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă existența acestei cărți. Mulțumesc Anca Vasilescu, pentru că organizezi la Sibiu, deja celebrul târg “Alternativ” și că mi-ai propus să fac parte dintre aceia care au oferit o părticică din suflet celorlalți. Mulțumesc Cătălina Elena Potârniche pentru tot timpul cât ai picurat în mine încredere, să-mi reamintesc cum să-mplinesc din misiunile mele… Mulțumesc Corina și Remus Herișanu și echipei de la Print ATU Sibiu pentru prietenia voastră și efortul depus la „nașterea” acestei cărți. Mulțumesc echipei de voluntari de la “Alternativ” (Alexandra, Cristina, Melinda, Liviu și Nicu) pentru că mi-ați creat o atmosferă plăcută la momentul lansării. Mulțumesc Ramona Petrișor pentru prezentarea cărții. Mulțumesc Maria Ardelean pentru testimonialul tău deosebit pe care am ales să-l public și pe copertă. Mulțumiri Adrian Herțoiu, Călin Livezeanu și tuturor celor prezenți la momentul lansării de la Sibiu…
Mulțumesc!
cosmin chelcea
Diferenţa dintre “Rai” şi “iad”…
Potrivit unei vechi parabole sufite, un om l-a rugat pe Dumnezeu să-i spună ce este Raiul şi cum este iadul…
– Aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e iadul, l-a întrebat, cândva, un oarecare, pe Dumnezeu…
Dumnezeu a preferat să nu-i răspundă în cuvinte şi l-a condus către un loc cu două uşi. Îi deschisese una dintre ele şi omul privi înăuntru. În mijlocul încăperii se găsea o mare masă rotundă. Pe masă era un vas mare cu tocană, iar tocana aceea mirosea atât de bine… încât oricui i s-ar fi făcut poftă. Totuşi, în jurul mesei stăteau câţiva oameni slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi şi foarte înfometaţi… Ţineau în mână linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de brate, pentru a putea ajunge la vasul cu tocană. Dar, din cauza mânerelor mai lungi decat propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline. Fiecare încercare se solda cu un eşec şi rămâneau înfometaţi.
Omul pios s-a infiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus:
– Acum ai văzut Iadul!
Apoi Dumnezeu a deschis cealaltă uşă şi au intrat în camera respectivă. Arăta la fel ca şi prima. Se găsea şi acolo o masă mare şi rotundă cu un vas de tocană din care veneau arome îmbietoare. Oamenii de la masă aveau şi ei acelaşi gen de linguri cu cozi foarte lungi, dar aceştia păreau bine hrăniţi, râdeau şi vorbeau între ei veseli.
Omul pios a spus:
– Nu înţeleg!
– Este foarte simplu, i-a spus Dumnezeu. Aceşti oameni se hrănesc unul pe celălalt, pentru că au înţeles că aşa pot fi cu toţii hrăniţi, în timp ce oamenii din iad încearcă fiecare de unul singur să-şi ducă lingura la gură…
sursa foto: ortodoxcrestin.ro ; ziaruldesanatate.ro
Îți cauți jumătatea sau întregul compatibil?
Am încetat de mult să-mi mai caut jumătatea și am ales să descopăr în viață, întregul compatibil. Când tinzi să creşti, din jumătate să devii un întreg, începi să înţelegi că alături de tine îţi doreşti un alt întreg. În cazul acesta nu te mai străduieşti să te potriveşti cu celălalt. Potriveala fiind uneori o şansă sau un noroc. Doi oameni care se simt întregi nu mai caută în celălalt propria împlinire, ci doresc să împlinească împreună prin darurile Iubirii, visele comune și dorința de a face lumea mai frumoasă. Două inimi pline de iubire, pot multiplica la infinit dragostea, iar prelungirea ei firească e prin urmașii care vor prinde viață ca fruct al iubirii, ca binecuvântare. Abia apoi, din prea-plinul de Iubire, începi să împarți o întreagă viață în clipe trăite conștient, într-un prezent continuu.
Un EL și-o EA, doi compatibili prin calități și prin defecte. Un EL și-o EA, doi oameni întregi care nu au renunţat la propriile vise, care sunt implicaţi în relaţie din Iubire şi nu din teama de a rămâne singuri. Doi oameni care se completează continuu și care își sunt sprijin în evoluție, observatori apropiați, confidenți de încredere, iubiți pasionali și adulți care însă, nu au uitat ca uneori să redevină copii… Cândva au fost fiecare două jumătăți care și-au căutat împlinirea prin altă jumătate. Ei au ales să tindă spre împlinire, iar divinitatea i-a sprijinit prin lecții de viață să devină ei înșiși întregi. Și de atunci nu au mai căutat jumătăți…
Ne naștem singuri și plecăm de aici singuri. Avem însă misiunea și porunca divină ca între sosirea și plecarea de aici să experimentăm Iubirea, să creștem prin Iubire, să ne desăvârșim ca suflete…să redevenim întregi…Între singurătatea nașterii și cea a morții, să nu fim singuri. Să dăruim și să ne dăruim…
