Blog

       Cândva citisem că suntem semințe și că mereu am avut puterea ca popor să renaștem pe aceste meleaguri. Cândva auzisem că veșnicia s-a născut la sat, exact acolo unde timpul pare că trece mai lent, unde codrul e frate cu românul, unde țăranul a prins rădăcini adânci în petecul de pământ pe care l-au lucrat generații de-a rândul…        Cândva răsfoisem file de istorie și așa am aflat că pe aici, pe la noi, au trecut mulți venetici care au cerut mai mult decât pământ și apă, dar noi,
       Sâmbătă, 15 Decembrie 2018, am lansat cartea „Trăind cu inima deschisă”. Evenimentul  din Sibiu a fost găzduit de Biblioteca „Astra” și a făcut parte din cadrul Târgului de carte și terapii complementare „ALTERNATIV”.           Cartea poate fi considerată drept o abordare dintr-o altă perspectivă, care continuă ceea ce s-a scris sau vorbit până astăzi, o subliniere a unor idei și concepte cunoscute dar uneori uitate. Nu urmează, așadar, să citiți nimic nou, cu siguranță. Pentru că în fiecare dintre noi se află cunoașterea privind
Cosmin Chelcea: Cine este „C.” din cărţile tale; cine eşti tu în viaţa de zi cu zi? Cătălina Potârniche: C. din cărți și eu din viața de zi cu zi suntem una și aceeași. Așa am ajuns astăzi aici. Fiind cine sunt, cu bune, cu rele, indiferent câte au încercat, din mine sau din jur, să mă împiedice. C.C.: De când ai dezvoltat pasiunea pentru scris? C.P.: Cred că m-am născut cu ea. Și când eram mică obișnuiam să scriu, dar atunci mă cam prosteam, nu dădeam eu mare valoare
Degetele unei mâini nu sunt la fel. Niciunul nu seamănă cu celălalt. Cu fiecare dintre ele în parte poţi face un semn, un simplu gest; poţi valida cu degetul mare, prin arhicunoscutul semn de facebook – “Like”; cu arătătorul poţi indica o direcţie, poţi chema pe cineva la tine, dar poţi şi mustra pe cineva; degetul din mijloc se vrea el mai înalt decât toate şi de multe ori se angajează în a arăta, mai vulgar, dispreţul faţă de ceva sau cineva; inelarul e în conexiune directă cu inima, e
Potrivit unei vechi parabole sufite, un om l-a  rugat pe Dumnezeu să-i spună ce este Raiul şi cum este iadul…  – Aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e iadul, l-a întrebat, cândva, un oarecare, pe Dumnezeu…      Dumnezeu a preferat să nu-i răspundă în cuvinte şi l-a condus către un loc cu două uşi. Îi deschisese una dintre ele şi omul privi înăuntru. În mijlocul încăperii se găsea o mare masă rotundă. Pe masă era un vas mare cu tocană, iar tocana aceea mirosea atât de
      E frumos să vrei să atingi Cerul cu o privire plină de speranţă, cu o mână întinsă înspre înalt, cu un gând cutezător. Vei reuşi cu adevărat, când Sufletul tău va fi plin de Iubire. Atunci vei descoperi că, de fapt, Cerul a coborât în inima ta. Că de fapt, de când ești aici, acolo a fost Cerul. Și către acest acolo ar trebui să-ți îndrepți toate speranțele, încrederea și dorințele. Căci atunci când ai venit aici, ai adus Cerul cu tine, în tine.      
Astăzi este despre prietenie! Și despre acele mari întâlniri din viaţă care au darul şi puterea să-ţi deschidă noi perspective pentru viitor. Despre Suflete care vin să îți fie alături, să te însoțească în calea ta, să-ți bucure viața… Astăzi este despre el. Despre un prieten care mi-a reamintit, fără cuvinte, că prietenia poate fi şi altfel decât eram obişnuit, între noi oamenii… Ne-am cunoscut în urmă cu 7 luni când a venit să locuiască la Sibiu. Când lăsase în urmă tumultul unei vieţi cotidiene rapide şi zgomotoase din capitală,