Iubire se scrie cu i mare

Scrie întotdeauna IUBIRE, cu „i” mare, chiar dacă nu e la capăt de rând. Chiar dacă nu e la început de propoziţie. Pentru că „Iubire” este întotdeauna un început de propoziţie, de stare de a fi, de viaţă. Pentru că Iubirea pur şi simplu ESTE şi ea face ca lucrurile SĂ FIE. Iubirea nu apare şi dispare, ea poate fi doar onorată sau ascunsă; poate fi doar dăruită şi acceptată sau izolată de propria minte într-un colţ de suflet.

„Iubirea” este însăşi esenţa tuturor lucrurilor, este energia care mişcă lumea. Din „Iubire” suntem concepuţi, cu „Iubire” suntem înzestraţi şi prin „Iubire” putem deveni. Din „Iubire” vine bucuria, cu „Iubire” se clădesc familii, se unesc popoare, se risipesc dogme, se vindecă suflete şi răni ale trecutului, prezentului şi viitorului.

DE CITIT: “Terapie pentru minte si suflet” (vol.2)

Pentru că „Iubirea”  ESTE, ea se situează dincolo de timp. Prezentul continuu este o stare mai firească de a o descrie.

Scrie întotdeauna IUBIRE cu „i” mare ca şi cum ai scrie Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este Iubire, iar unde este Iubire, acolo este şi Dumnezeu. Dacă alegi să trăieşti fără să crezi că Dumnezeu există, alege să crezi în Iubire, e imposibil să nu o fi lăsat să te pătrundă niciodată până acum…

Iubirea ca miracol

Miliarde de oameni de pe planetă se caută din dorinţa de a-şi împlini Iubirea. Poposesc de câteva ori lângă unele suflete, alteori se însoţesc cu oameni dragi pe o bucată din drumul vieţii. Miracolul e atunci când întâlneşti omul de lângă care nu vrei să mai pleci singur. Şi care te ia de mână şi-ţi oferă cheia inimii sale. Când faci atât de mult loc în sufletul tău, încât celălalt se poate muta cu toate emoţiile şi visele sale acolo.

E doar o întâmplare, un joc al vieţii să îţi poposească în suflet un om pe care îl inviţi să rămână mai mult decât pentru popas, pentru o întreagă viaţă? E şansă, noroc sau dar divin să simţi că poţi vibra la unison cu alt om şi să descoperi că multe dintre planurile despre viaţă parcă sunt plămădite din aceleaşi visuri?

Nimic nu poate fi la voia întâmplării. Nu ne-am născut din întâmplare, ci din Iubirea părinţilor noştri. Iar ce se naşte din Iubire va căuta întreaga viaţă să se împlinească în Iubire. Iar miracolul este atunci când sufletul îţi şopteşte lăuntric: „ acum te poţi împlini în Iubire”. Şi tot miracol este să poţi aduna în cuvinte puţine, un întreg univers de emoţii şi sentimente cu care să-l desenezi în cuvinte pe celălalt.

E miracol să întâlneşti Omul care să-ţi spună că te iubeşte pentru ceea ce eşti, pentru simplitate şi autenticitate, pentru pasiune şi stabilitate. Şi să-ţi aducă în viaţă calmul şi acea pace care se instalează când nu mai vrei să cauţi pe altcineva. Pentru că nu mai trebuie. Pentru că tabloul vieţii tale are acum culorile potrivite şi nu mai eşti singurul pictor care să-i dea valoare.

E tot miracol când accepţi că viaţa e plină de suişuri şi coborâşuri şi că parcursul e mai uşor în doi: când unul cade e celălalt să îl ridice; când unul oboseşte e acolo celălalt să îl aştepte. Şi e atât de minunat să te intereseze Omul de dincolo de trup, să înţelegi că perfectă e tocmai imperfecţiunea fiecăruia dintre noi şi că la un moment dat te opreşti din căutări şi îi dai timpului petrecut în doi valoare construind viaţa în Iubire.

Şi Iubirea – tot acest miracol, în toate formele sale – poate fi cuprinsă într-o singură propoziţie cu cuvinte puţine care înseamnă atât de mult: „Te iubesc pentru că mă iubesc!”

SIMȚI CINE EȘTI?

Privind spre aceeași stea vom simți că suntem, cu toții, mereu împreună, niciodată singuri…

Suntem tot timpul mai mult decât mintea ne lasă să știm despre noi! Suntem mai mult decât planurile “de viață” pe care ni le scriem, mai mult decât întâlnirile din agendă și mult mai mult decât ar putea spune despre noi meseria, salariul, casa, mașina sau vestimentația! Şi am ştii oricând cine suntem şi cine dorim să devenim dacă nu am lăsa loc temerilor, dezamăgirilor şi durerilor pe care mintea are timp să ni le ofere! Mintea este minunată: îţi oferă mereu comparaţii între ce ai tu şi au alţii, între ce nu ai şi ai putea avea dacă faci un anume pas, între valorile personale şi cele ale lumii actuale…Şi mintea are mereu timp, e neobosită să-şi facă treaba şi astfel să te atragă mereu la discuţii; să te pună mereu în dificultate; să te facă să te întrebi: sunt suficient de bun, de priceput, de iubitor?/Ceea ce am acum este suficient?/Pe cine iubesc acum este suficient sau să caut pe altcineva?

În orice clipă de singurătate sau deznădejde, în care mintea îţi serveşte o mulţime de probleme…ai uitat de sufletul tău! Ai uitat să te întrebi despre ceea ce SIMŢI, dincolo de comparaţii, analize şi probleme. Pentru că eşti mai mult decât suma gândurilor minţii tale, SIMŢI dacă meseria ta este cea care te împlineşte. Tu ştii dacă eşti pasionat de ceea ce faci şi dacă asta îţi umple sufletul de bucurie. Tu SIMŢI dacă persoana pe care ai ales să o iubeşti este acolo să te iubească. Viaţa nu este în primul rând despre ceea CE AI, ci mai mult este despre ceea CE EŞTI şi despre CINE EŞTI. IUBIREA nu este o problemă matematică în care totul are formule clare, nu este un set de valori materiale ci o alegere de a fi împreună la bine şi la rău, de A FI alături de un alt om cu care ai descoperit valori despre viaţă comune.

 

În orice clipă de singurătate sau deznădejde, ridică privirea spre Cer. Sau închide ochii și mergi acolo cu intenția. Cerul…e locul unde ochii tăi pot zări infinitul care, în imensitatea sa, are loc suficient pentru gândurile tale. Şi în timp ce laşi grijile deoparte, aminteşte-ţi să simţi. Simte totul: cine eşti, de ce faci anumite lucruri, de ce zâmbeşti uneori, ce îţi aduce bucurie, de ce iubeşti. Simte şi lasă grijile deoparte. Simte şi mergi mai departe în viaţă după valorile sufletului tău şi bucură-te că nu tot timpul trebuie să ştii cum „se rezolvă de la sine” situaţii şi cum se aşează lucrurile şi atunci când mintea nu poate înţelege…

 

Nu, nu eşti singura persoană ce uneori se retrage în singurătate. Cu toţii o facem, uneori. Şi ridicăm privirea spre Cer. Iar dacă ne uităm spre aceeași stea, vom fi mereu împreună, niciodată singuri…

#cosminchelcea #EQuilibrium #restartyou #esenta

Să ne Iubim definitiv!

Eu nu te vreau în totalitate. Şi te rog să nu mă vrei în totalitate. Mi-ai deschis poarta sufletului tău, m-am descălţat şi am intrat. Şi de atunci păşesc încet şi uşor, cu bucurie şi plăcută uimire privind la tot ceea ce eşti. La fel şi tu. Cu mult bun simţ ai păşit la mine în suflet şi te-ai aşezat pe-un loc din rândul întâi, fără să ştii că îţi era rezervat. Nu ai ştiut de la început. Aveam amândoi în suflet acel loc liber. Şi e frumos că ne-am aşezat fiecare în sufletul celuilalt pe locul potrivit şi nu rătăcim cu intenţia de a ocupa toate locurile de acolo. De a acapara tot spaţiul.

Hai să ne lăsăm spaţii întregi în suflet şi între gânduri în care să rămânem doar cu noi. Hai, fiecare să umplem şi spaţii pentru prieteni şi pentru pasiuni personale. Hai să ne dăruim respectul şi fidelitatea noastră şi să ne simţim şi liberi în acelaşi timp. Hai să ne copilărim, căci jocul are la orice vârstă magia lui. Hai să ne vorbim în cuvinte de iubire şi să ne vorbim şi prin tăceri pline de înţelesuri. Să ne privim şi dincolo de trupuri, unde e casa sufletelor noastre. Să păşim alături dar, hai să ne întindem mâna când, vreodată, va fi greu. Hai să râdem din toată inima cu fiecare ocazie fericită a vieţii. Şi hai să plângem când ochii noştri vor să-şi spele realităţile dure din retină. Şi hai, hai să construim vise cu naivitatea copilului pe care adulţii o uită de cele mai multe ori.

Hai să facem toate acestea. Să ne ţinem de mână, să ne îmbrăţisăm în fiecare zi, să ne privim şi să ne simţim de alături unul pe celălalt cum înaintăm frumos prin viaţă. Ştiind că fiecare avem un loc din primul rând al sufletului celuilalt, să simţim pacea de azi şi siguranţa zilei de mâine. Hai să credem în iubirea care nu e povară ci binecuvântare.

Şi între toate spaţiile din sufletele noastre şi între toate gândurile ce ne vizitează minţile, să-i lăsăm lui Dumnezeu rolul de a le uni pe toate, în cel mai potrivit mod cu putiinţă, pentru fiecare dintre noi şi pentru noi ca întreg.

Hai! Să ne Iubim definitiv!

Tu nu-mi ești o bătaie de cap, îmi ești o bătaie de inimă…

Ai simţit că bătăile inimii sunt pereche? Una e mereu pentru tine, cealaltă e pentru mine.

Ai stat vreodată să-mi asculţi bătăile inimii? Să-ţi auzi bătaia ta de inimă pereche în pieptul meu?

Ritmicitate şi echilibru, ambele bătăi de inimă se împletesc fericit prin Iubire…şi nu s-ar putea una fără cealaltă. E o continuare, e un ecou, e o îndrăzneală – e completarea firească a mea cu a ta. Căci te aduc în mine cu fiecare respiraţie şi te simt cu fiecare bătaie de inimă…

Tu nu-mi eşti o bătaie de cap, îmi eşti o bătaie de inimă…

Latest Products

    0
    Coșul tău
    Coșul tău este golÎntoarce-te la Magazin